despre felul în care privim lucrurile

417135_175585962556889_126860057429480_263974_27341637_nȘi totuși, contează atât de mult felul în care privim lucrurile, ochelarii prin care analizăm detaliile, doza de entuziasm pe care o alocăm momentelor. Nimic nu e gratis, așa cum nimic nu e prea scump. Perspectivele sunt infinite, iar șansele nelimitate. Faptul că nu ți-a reușit din prima nu înseamnă decât că trebuie să încerci din nou. Să cauți soluții, să te depășești. Să fii cea mai bună variantă a ta devenită un original de colecție. Nu pentru muzeu sau restul lumii ci pentru tine și ai tăi.

Contează  atât de mult dacă ne uităm la ambalaj și amânăm să gustăm din conținut, dacă căutăm catea după copertă sau ce ne-ar putea aduce ea. Contează acele momente în care am fugi de restul lumii ca să ne găsim pe noi înșine. Felul în care ne atașăm de lucruri, oameni și amintiri ne definește în întregime.

Viața nu e roz. Ar fi prea dulce. Și nici gri. Ar fi plictisitoare. Ea doar ne așează acolo unde s-a tras la sorți. Dar nu ne leagă la ochi și ne spune că acolo e locul. Poate că suntem o piesă dintr-un puzzle rătăcit care trebuie să aibă curaj să-și găsească locul mai târziu sau mai devreme, indiferent de obstacole. Să schimbăm unghiul din care privim lucrurile, să anulăm vorbe aruncate în vânt, gânduri trecătoare și să fim fericiți.

Reclame

karma

O vorbă, celebră sau nu, spune că felul în care unii oameni se poartă cu tine este karma lor, pe când felul în care tu reacționezi este deja karma ta.

Nu putem cere oamenilor să ne iubească așa cum suntem, să ne ajute atunci când avem nevoie și nici să ne spună o vorbă bună atunci când soarta și-a arătat colții. Nu putem să-i judecăm sau să-i ținem cu forța. Și nici să le cerșim atenția. Poate doar să le mai dăm o șansă atunci cand e cazul. Sau pur și simplu să le întoarcem spatele așa cum au făcut-o ei.

Dacă simți că ai fost corect atunci n-ai pierdut nimic și n-are de ce să-ți fie greu la suflet. N-ai nevoie de oameni care sunt pe lângă tine, dar niciodată alături; n-ai nevoie de mulțumiri de fațadă și saluturi superficiale. Totul are o măsură, o limită care odată depășită îți va face mai mult rău decât bine.

Karma este felul în care tratezi aceste prietenii mai mult moarte decât adevărate. Karma este ceea ce alegi să faci și să fii față de o persoană.

atunci când viața e perfectă

largeÎn acel moment, viața era perfectă. N-avea dimensiunile 90-60-90, cununi de lauri și nici vreo zână bună care împlinește toate dorințele. Nu era totul la locul său și totuși asta nu conta. Nimic n-o împiedica să fie fericită și liniștită cu ceea ce are, plină de speranțe față de ceea ce-și dorește și plină de curaj ca să umple goluri.

Poate că viața e prea scumpă ca să ne-o dorim perfectă, prea independentă ca s-o manevrăm întotdeauna după placul nostru. Trebuie să facem din ea artă. S-o pastelăm, să-i oferim forme, dimensiuni și-o semnătură subtilă într-un colț. O artă prin care să trăim frumos, dar mai ales plenar. Să aruncăm de după uși invidii și supărări, tisteți și amărăciuni. Și să lăsăm să intre lumina și tot ce are mai de preț ea.

Viața poate fi dură și dulce sau intensă și statică, niciodată la fel, niciodată fără un ,,și”. Contează de cele mai multe ori unghiul din care o privim și pe ce aspecte ațintim ochii. Nu-i un curcubeu veșnic, dar nici o prăpastie. Își are și ea rostul în tot ceea ce face și decide uneori în locul nostru.

de ce avem nevoie?

imagesN-avem nevoie de multe lucruri pentru a fi fericiți și nici de mulți oameni pentru a nu ne simți singuri. N-avem nevoie de dovezi false de prietenie, de promisiuni deșarte sau prefăcătorii. Totul e prea scurt, iar viitorul închipuit ieri nu devine decât un trecut fără savoare. Între timp, ce n-a fost să fie dispare, iar ce a fost prezis își face locul în viața noastră.

N-avem nevoie de momente perfecte și nici de realități desprinse din povești. Poate doar de-o mână de ajutor, de-un cuvânt la locul lui, de-o lacrimă care să ne elibereze de resentimente. O fi sufletul încăpător, dar dacă nu e umplut cu ceva bun, degeaba te lauzi cu el. Nu te poți numi om dacă tot ceea ce faci este să trăiești pentru tine, dacă unicul tău scop e de a exista, oarecum fără bun gust.

N-avem nevoie de hârtii valoroase. Poate doar câteva care să ne scape de griji. Dorințele noastre nu se pot limita la lucruri materiale. E prea trist să trăim doar pentru a fi o mână de schimb valutar. Putem  fi mai mult, putem oferi mai mult. Trebuie doar să fim conștienți de esența noastră și să nu uităm că nu mereu esențele tari se țin în sticluțe mici. Mai există și excepții.

În schimb, avem nevoie să ne știm împăcați cu noi. Să ne mulțumim cu ceea ce avem, dar să nu ne oprim acolo. Cu puțină bunăvoință putem muta munții din loc, dar mai ales ne putem schimba destinul. Să fim buni. Fără să exagerăm, dar exact atât cât trebuie. Fără a ne lăuda cu asta.

Avem nevoie de-o casă călduroasă, de-o mână grijulie, de-un suflet plin de iubire.

Și toate astea pentru că lucrurile prețioase au nevoie de spațiu, atenție și disciplină.

Mai bine să fii surprins decât dezamăgit

IMG_0454Nu toți suntem regizori. Și nici scriitori de scenarii.  Nu toți suntem poeți sau creatori în sine capabili să scoată pe piață diamante șlefuite sau alte capodopere despre care se tot vorbește. Cu toate acestea fiecare din noi și-a desenat  pe-o foiță de aur măcar odată în viață ziua x care ar trebui să fie cea mai perfectă din toate; un moment care n-a mai fost, o fericire care n-a mai avut gustul de altădată.

Dezamăgirile dor. Apoape la fel de mult precum dorul acela arzător. Iată de ce ar trebui poate să lăsăm deoparte așteptările deșarte. Să nu mai trăim cu gândul la ziua de mâine, cu dorința de a încheia o perioadă care se simte grea, cu senzația că azi este mai bine să treacă cât mai repede. Așteptările cântăresc cât acele iluzii deșarte, adică nimic. O consolare de moment care te poate adânci într-un abis din care nu vei putea ieși mult timp.

Ce-ar fi dacă ți-ai vedea de prezent? Ce-ar fi dacă exact în acest moment ai tot ce ți-ai dorit odată, lăsând deoparte acele dorințe absurde și ieftine care nu au decât o valoare comercială? Ce-ar fi dacă ți-ai lua inima în dinți și ai face azi ceea ce n-ai îndrăznit ieri? Încetează să mai ai așteptări de la alții. Nu-ți depăși condiția de muritor sau cea a lui Nostradamus.Viitorul tău e scris în stele sau unde vrei tu, mai puțin în mintea ta. Bineînțeles, te poți juca cu ideile care îți vin în cap, poți jongla cu perspective promițătoare dar nu te amăgi în primul rând pe tine. Fii conștient de ceea ce ai, dar niciodată să nu exagerezi. Nu te vrei înșelat.

Pentru toate există un început. Mai sigur sau mai abrupt. Tot ce tebuie să faci este să lași deoparte așteptările și să privești înainte atît cât cuprinzi cu ochii. Nu implica mintea pentru că ea nu se va limita la ceea ce pot vedea ceilalți. Dacă nu vrei să rămâi dezamăgit, mai bine nu aștepta nimic de la nimeni. Niciodată. În cele din urmă vei începe să fii surprins de cât de neașteptată este viața și cât de multe are ea pentru tine.

 

Casă de piatră construită cu suflet

26993292_2444008489158084_8037855251497966450_nA venit timpul. Ba nu, a venit ziua cea mare pentru intensa mea. Nebănuit, neașteptat, ai luat-o pe acel drum frumos care se parcurge în doi, acel drum în care tristețile se înjumătățesc pentru că ai un umăr pe care poți să plângi; iar fericirea se dublează chiar dacă o împarți cu sufletul de alături. De azi, viața ta s-a conturat mai colorat, mai luminos, mai plin de sens, alături de omul care te-a ales să-i fii alături. De azi, mai ai o familie a ta, pe care de astă dată tu ți-ai ales-o. O familie mică, pentru început, dar la fel de prețioasă.

Casă de piatră, intensa mea. Construită cu suflet. Mult suflet. Cu pereții rezistenți, ca să nu-i distrugă nici o furtună și cu temelia bine stabilită pe respect și sinceritate. Cu grijă, fără grabă, s-o clădești frumos. Nu neapărat cu nivele cât un castel. Ceea ce contează va fi povestea din el, fericirea și pacea, liniștea și iubirea aceea pură. Să n-o răcești, cu îndoieli, supărări sau cuvinte rostite la-ntâmplare. Pereții să n-aibă urechi sau secrete, doar iubirea voastră să aibă o voce caldă.

Să fie într-un ceas bun! O viață trăită frumos și la timpul ei. Cu prieteni care să vă susțină, să vă înțeleagă și să vă ajute să depășiți momentele urâte. Dezinteresați, de bani sau alte lucruri ascunse. Să vă bucurați de dimineți cu soare, afară sau în suflet; să treceți peste nopțile cu ploi sau furtuni. Să vă bucurați de clipele în doi, dar și cele petrecute cu oamenii dragi. Curaj și încredere pentru a muta munții din loc atunci când e cazul.

P.S. Pentru intensa mea, Mirela, care astăzi este mireasă. Mi-aș fi dorit să fi fost azi alături de tine ca să împărtășesc clipele inedite și să fiu insipirată de fericirea ta. Tot ce-am putut să fac este să-ți ofer câteva cuvinte calde și sincere care să prindă viață, să fie practice și benefice.

Fericirea

Без названияDă-i omului fericire, iar acesta va muta și munții din loc cu ea. Va înfrunta furtuni, va trăi cutremurele ca pe-un vis urât; va prinde aripi să înfrunte lumea care este împotriva lui sau a oamenilor speciali de lângă el. Dă-i omului fericire pentru a înțelege dacă acesta e conștient de lucrurile cu adevărat importante, dacă știe ce să facă cu ea, cu cine s-o împartă și mai ales dacă știe s-o prețuiască. De păstrat e mai greu. Pentru că nu e constantă, pentru că n-o putem pune într-o cutie și  mai apoi să ne uităm la ea  ca la un trofeu.  Trebuie să facem uz de ea, să-i înțelegem gustul din momentul în care a venit. Trebuie să fim profitori în afacerea asta cu fericirea. Dacă ne scapă din mâini trebuie măcar s-o prindem în inimă.

Dă-i omului fericire iar acesta va cunoaște cele nouă ceruri fără să urce într-un fier cu aripi artificiale. Va cunoaște zări, orizonturi și spații. Va citi în stele și dincolo de ele. Va face înconjurul galaxiilor, dar cel mai bine se va simți pe pământ, pentru că va simți că acolo are totul. Oameni de iubit, de ajutat, de încurajat. Oameni alături de care totul are un sens, o culoare, o lumină aparte.

Dă-i omului fericire, iar acesta va înțelege, mai devreme sau mai târziu, că n-are nevoie de prea multe. Că nu tot ceea ce respiră, se vinde sau e la modă trebuie să-și afle locul pe lângă el; că supărarea ucide, iar lacrimile pot să ardă pe un obraz mai dur decât vreun incendiu devastator.

Fericirea este, cu siguranță, darul cel mai frumos oferit de cel de Sus. Hai să-nvățăm s-o cultivăm printre noi, s-o răspândim, s-o trăim frumos unii între alții. Hai să n-o irosim că poate intră și ea în cartea roșie!