te-aș căuta, te-aș găsi și te-aș alege mereu pe tine

 

12573092_1518039181823795_7695034277958571470_nTe-aș căuta din nou. Prin vise și realități, prin gînduri și suflete. Te-aș căuta din nou și din nou ca pe cineva care se întîlnește o dată în viață. Te-aș căuta așa cum marea caută țărmul, așa cum o pasăre își caută cuibul. Te-aș căuta  mai ales în zile ploioase pentru că atunci ai lumina mai tare. Te-aș căuta prin lume și prin spațiu, prin univesuri și galaxii și tot te-aș afla pe undeva. Prea mult radiezi în ochii mei. Te-aș căuta din nou fără să mă dau bătută pentru că știu că n-ar fi în zadar. Te-aș căuta pentru că nimeni nu este și nu poate fi ca tine.

Cînd te-aș găsi, aș învăța din nou să te cunosc, să te citesc, să te înțeleg. Să pot să-ți recunosc vocea și să-ți simt parfumul; să pot cuprinde c-o privire toată lumea ta din care vreau să fac parte. Cînd te-aș găsi aș  înțelege că totul a meritat și că viața ne-a făcut cel mai frumos cadou aducîndu-ne împeună. Atunci te-aș prețui și mai mult și ți-aș oferi toată iubirea mea. Fără măsură. Ai fi tu și doar tu acel în stare să mă facă fericită ducîndu-mă în cele nouă ceruri și dincolo de ele.

Te-aș alege pe tine. Mereu pe tine. Oricînd și oricum. Fără să-mi pese de ce spune lumea sau de ce spune moda. Te-aș alege pe tine pentru felul în care mă privești și mai apoi mă alinți, pentru felul în care mă încurajezi și îmi oferi lecții. Dintre toți, de peste tot aș alege zîmbetul tău molipsitor, privirea de îndrăgostit și ochii plini de sinceritate.

piese de schimb

10930905_1579653062318725_5640826750455538217_nOamenii înlocuiesc. Hainele, mobila, cearșafurile, vesela. Și pe oamenii de lîngă ei. Aburiți de culori și tendințe, de modele și dimensiuni, de interese și așa-zise prietenii, înlocuiesc pînă și pielea de pe ei oferindu-i un bronz, un desen sau un text. Oamenii fac comerț. Un comerț murdar în care implică suflete nevinovate cu scopul de a-l alege pe cel pe care îl consideră mai rentabil.

Oamenii te înlocuiesc. Și ar trebui să conștientizi asta la timp. Să nu te mai mire și nici surprindă mai tîrziu. Ca pe un preș învechit care nu mai stă bine într-o casă nouă. Sau te vor da deoparte ca pe un obiect care nu trebuiește decît momentan. Să te pună la ușa de la intrare. Că acolo îți stă cel mai bine. Să-și șteargă picioarele de tine apoi să te scuture ca să împrospăteze aerul. Nu mai ești bună decît pentru o vorbă spusă la întîmplare, pentru un ,,mulțumesc„ spus în grabă.

De pe o zi pe alta realizezi că nu mai ești ceea ce ai fost c-o săptămînă în urmă, că momentele voastre împreună au devenit tot mai scurte, fragmentare și fără de gust. Într-o lume marcată de moment, de clipa de azi, omul își pierde atît de mult noțiunea de prieten care părea de-o viață. Dintr-odată ești dat de-o parte ca un lucru căruia nu-i mai stă bine la masă și nici măcar într-un colț al ei.

Oamenii te înlocuiesc. Fără să-ți dai seama de ce, dar uneori o vezi în favorea cui. Și nu simți în acel moment nici o ură sau invidie, ci doar te simți mai gol, mai fără de viață, mai singur.

Oamenii sunt valoroși prin ceea ce fac, niciodată prin ceea ce zic.Iar dacă tot ceea ce-ți oferă sunt vorbe, lasă-le în prag. Nu le deschide ușa să te molipsească de rău, de gunoi, de mucegai și praf. Amintește-ți că nu ești o piesă de schimb  și că oamenii care te vor în viața lor, alături de ei, nu te vor schimba ci te vor ,,repara” cum pot ei mai bine.

cînd viața îsi ascunde culorile

imagesViața coase și descoase, înnoadă și încîlcește tot ce-i cade în cale. Destramă legături care păreau de neclintit și unește ceea ce cîndva ar fi fost imposibil de pus la în aceeași farfurie. Oferă oameni de aur, oameni originali care nu-s de vînzare, dar după care merită să aștepți. Și-ți mai dă ca fel pincipal surprize pe care le-ai tot evitat și stări grele pe suflet. Ideea de slăbiciune, că nu ai fi în stare de nimic și cîteva cuvinte condimentate te reduc la angoasă, neputință și nesiguranță.

Sunt zile cînd viața îți arată colții fără să-i fi păsat că tu îi zîmbeai cu cea mai sinceră intenție. Rîdeai atît de constant încît se zăreau cîteva riduri la colțul ochilor și te dureau obrajii de la surîsul firav pe care îl ascundeai de ochii curioșilor. Oamenii sunt răi. Nu odată văzusem cît de crunt este să ți se refuze opinii, să ți se ascundă decizii, să te desconsidere ca ființă. Oamenii au obiceiul de a lipsi exact atunci cînd ai mai multă nevoie de ei, de a te ignora exact atunci cînd ești pe punctul de a ceda.

Viața poate fi anostă. Și nu pentru că ai fi singur ci pentru că te simți rătăcit, că nu vezi legătura dintre lucruri. Să simți că nu știi care ți-e drumul, dacă e bine ceea ce faci, dacă ar trebui să te oprești ca să-ți vezi de drum. Senzația de a exista și de a nu fi nimeni este atît de furtunoasă; pentru că nu știi pe unde să apuci ori cărui fapt să-i acorzi locul de frunte. Nu știi de unde să începi, la ce să renunți.

Nu-ți plîngi de milă și nici nu cerșești atenție. E doar un moment care îți aparține în totalitate, un moment în care te pierzi ca peste un timp să te regășești și să mergi mai departe.

Și poate că n-ar conta atît de mult ce spune lumea despre tine. Cel mai frumos este să-ți vezi de treabă, de viață,de fericire. Lumea vorbește pentru că așa a învățat să facă mai bine, și-apoi știi și tu că oamenii criticați, la fel ca și cei iubiți fac parte din cei care au un rol în societate. Iar atît timp cît sunt oameni care cred în tine, la ce bun să te frămînte vorbele celor care nu te suportă? Oare este corect față de cei care te iubesc?

 

oferă-i atenția ta

goneOferă i atenția ta. Nu toată, nu exagerată, dar la timpul potrivit. Nu pentru că ți-o cere, ci pentru că e natural să faci asta; nu dintr-un moft al ei ci pentru că o iubești. Oferă-i atenția ta pentru a afla mai multe despre ea, despre felul în care greșește și de ce o face. Nu o lăsa să-și facă scenarii și să gândească că preferi un ecran decât ochii ei, o altă voce decât a ei. N-o lăsa să gândească că e plictisitoare și că ceea ce spune putea la fel de bine să nu fie spus. Nu o lăsa singură atunci când toți au făcut-o. Toți o pot face mai puțin tu, care ești atît de important pentru ea.

Oferă-i atenția ta nu pentru a-i demonstra că ții la ea ci pentru  și tu simți nevoia să faci asta și la rîndu-ți să primești. Nu ignora tot ce-ți spune, oricât de nesemnificativ ar  părea. Păstrează-ți atitudinea care te-a făcut în ochii ei un suflet mai special decât toate celelalte luate la un loc.

Nu-i oferi într-o zi toată atenția, iar în cealaltă doar amintirea celei de ieri. Nu este nevoie să fie multă, ci calitativă.

despre acel om atît de potrivit

download-1Atunci când ești alături de omul potrivit nu-ți mai trebuie altcineva. Nu mai există nici un trecut, iar prezentul e cît se poate de colorat. Nu-ți mai trebuie suflete la modă, voci care promit, urechi care nu știu să audă decât ceea ce vor ele. Când alături e cel potrivit nu mai cauți în lături pentru că știi că ai totul chiar lîngă tine. Atunci când acel om este soarele tău, de ce să vrei altul?  Dacă te încălzește și te luminează atît de cuprinzător, de ce să-l înlocuiești? Acel suflet cald și familiar pe care nu l-ai compara și nici părăsi pentru nimic în lume.

Pe omul potrivit îl cunoști după felul în care te iubește, cuvintele pe care le alege și stările pe care le încearcă cînd e cu tine. Lui nu-i ceri nimic pentru că știe să-ți dea exact atât de cât ai nevoie; lui îi vorbești de temeri, de greșeli și remușcări ca și cum ai face-o cu tine. Cu el împarți tot ce ai tu mai bun, cu el vrei să înveți, să cunoști, să devii un model. Un model de atașament, dedicare și înțelegere. Simplu prin apariție și complet prin felul de a fi.

Brațele lui au exact mărimea îmbrățișărilor tale. Brațe care te liniștesc și mai apoi te fac să le iubești și mai mult. Pentru siguranța de a ști că nici o problemă nu e veșnică, că orice problemă are o soluție și orice soluție deschide o ușă. Vocea lui are exact timbrul pe care adori să-l asculți, să-l contrazici, să-l completezi; voce pe care o descifrezi dintre altele mii și mai apoi ți-o imaginezi spunând povești copiilor voștri. Ochii lui creează întreaga ta existență. În ei citești dorința de a te iubi, teama de a greși și încrederea de a rămîne ai tăi pentru o viață întreagă.

 

Cîteodată

imagesCîteodată nu ai nevoie de tot ca să fii fericit și de toți ca să nu fii singur. Cîteodată o zi călduroasă n-o aduce soarele, așa cum altă zi e rece nu pentru că a venit ploaia. Cîteodată durerea e mai mare pentru că ți-o aduce omul de la care nu te așteptai și emoția e mai specială pentru că ți-o aduce același suflet important. Te înseninezi de la lucruri mici pe care ți le oferă și te înțetoșezi de la aceleași  lucruri mici pe care cîteodată ți le refuză subtil.

Cîteodată pur și simplu nu-ți simți ochii pregătiți să zîmbească oricui și nici lacrimile să le vadă oricine. Și asta pentru că ești un om care fuge de fals, de superficial și aparențe; un om care știe că nu poate fi plăcut de toți, dar nici nu pretinde acest lucru. Cîteodată totul e gol, pustiu și lipsit de sens pentru că nu ești alături de cine ar trebui să fii, pentru că singurătatea simți că te înghite cu tot ce mai aveai viu în tine. Cîteodată tristețea vine ca să rămînă mai mult timp, iar curajul și-a luat o lungă vacanță.

Cîteodată nimeni nu e acolo exact atunci cînd ai nevoia cea mai mare și altădată se aglomerează toți pe lîngă tine. Fug toți atunci cînd n-ai puterea să miști o pană, iar cînd ai muta și munții ei vor să te oprească. Cîteodată vrei atenție, alteori indiferență. Totul depinde în primul rînd de oameni și mai apoi de scopul lor.

Cîteodată se întîmplă pentru că așa e dat să fie, pentru că aceleași cuvinte, aceleași atitudini, aceleași caractere ar dezinteresa și ar rugini natura umană.

ALEGE SA FII TU

oameniLumea e mică și mare; rece și caldă. Plină de oameni și momente cu ei, de singurătate și lacrimi împărțită cu ea. Lumea are un soare pentru toți, iar destinul cîte unul pentru fiecare. Fericire cîtă duce un tren și emoții cîte n-ai crezut că există în toată lumea. Tristețe care lasă venin și riduri care rămîn ca să amintească de cele rele.

Suntem ființe fragile. Toți. Diferența este că unii au învățat să fie puternici, iar alții n-au știut să fie altfel decît sensibili la vorbe și gesturi. Suntem ființe care avem nevoie de iubire în mod constant, de adevăruri spuse în față și de încredere cîștigată. Fără ele rămînem goi la modul cel mai urît și-apoi, ce să mai adunăm acolo în suflețel? Cu ce umplem locul acela atît de privilegiat?

Suntem oameni care ne schimbăm starea de spirit într-o singură clipă, oameni care reproșăm și cerem prea multe înainte de a fi momentul. În avalanșa de timp care nu iartă și în graba către ceva superficial pe alocuri uităm să acordăm timp celor care merită, sfaturi celor care au nevoie, îmbrățișări celor care au nevoie cu adevărat.

Dar înainte de toate suntem unicat pentru felul în care am crescut și decizia pe care am luat-o ulterior. Cea de a fi un substantiv cu literă mare care vrea nu doar să ignore problemele ci să le găsească o soluție; nu doar să arate cu degetul, dar și să-și folosească toata mîna într-un mod util.Suntem unicat pentru că am vrea să fim mai buni decît azi, nu mai buni decît ceilalți; ocupați nu la gura lumii, ci la gura noastră. Iată de ce poate că am trebui să acceptăm ceea ce ni s-a dat și să facem ceva mai mult pentru a primi ceea ce dorim.