Când te aprinzi prea repede, te consumi prea mult

FB_IMG_1496609367252Nimic nu e întâmplător. Nimic nu e veșnic și nimic nu rămâne neschimbat. E o lege nescrisă care arată că nimic nu stă în loc, că liniștea de azi poate să dispară mâine, că după colțul în care ai plâns se ascunde o mângâiere în care n-ai sperat vreodată, că rănile se cicatrizează pentru că așa este firesc.

În suflet sau pe hârtie mereu apar clipe în care ceva dă cu virgulă, clipe în care ceva nu este la locul lui pentru că nu ți-e bine. Pentru că ai fost respins, neînțeles sau pur și simplu lăsat deoparte pentru altădată, pentru alte ocazii.

Când iți pasă prea mult de ceea ce spun toți, te distrugi încet pe dinăuntru. Îți pierzi din curaj și încredere, din entuziasm și fericire. Și tot ce poți să faci este să plângi ca să scapi de veninul adunat de pe afară, de reproșuri și ideea absurdă că ești prea neînsemnat pe lângă ceilalți.

Când te aprinzi prea repede, te consumi prea mult. Până la urmă nu tot se rezumă la ce cred alții ci la cum știi să reacționezi în fața acestora. Câteodată e bine să fii indiferent. Câteodată e bine să fii surd și mut. Ceea ce trebuie să faci este să-ți păstrezi energia pentru momentele și oamenii care chiar merită.

Anunțuri

când viața îți întoarce spatele

1506713_842218839170093_1378879221999434174_nFiecare din noi se simte la un moment dat copleșit de toate acele stări apăsătoare care nu-l lasă să fie fericit, cu atât mai mult liniștit. Stări amestecate cu gânduri care pe alocuri îi răvășesc întreaga ființă și îi mototolesc sufletul ca un preș peste care au călcat mai mulți. O toamnă târzie a sufletului în care pare să fi dispărut și ultima rază de soare. Fiecare din noi și-a dorit la un moment dat să nu mai fie naiv și sensibil față de încercările vieții; să fie mai puternic față de unele provocări și mai indiferent când e cazul. Dar n-a știut sau n-a putut să facă față.

Soluția nu este să te schimbi tu și nici pe toată lumea. S-o modelezi după bunul tău plac doar pentru că așa crezi că trebuie să arate. Lumea nu-i un teatru de păpuși și nici un teatru al absurdului, cu toate că uneori așa pare să fie. Lumea-i mai mult decât o bucată de hârtie cu care crezi că poți cumpăra chiar orice vrei tu. Mai bine schimbă bucățica de lume care se învârte în jurul tău. Dă-i o culoare, un farmec, o aromă pe care ai vrea mereu s-o ai în preajmă.

Soluția nu este să strigi în gura mare că totul e nedrept, necontrolat sau întâmplător. Sau să fii nemulțumit de ceea ce ți s-a dat, revoltat de ceea ce ți s-a luat. Să cerți îngerul din dreapta ta sau să te ferești de oamenii care îți vor binele. Eșecul își are uneori câștigul său, așa cum tăcerea are și ea urmările sale, mai crude sau mai coapte.

Totul este în tine. Să știi să fii tu, să ai curaj și candoare. Să fii îndrăzneț și retras când e cazul și să te-apuci să faci ceva bun. Să citești o carte, să scrii un vers. Lucruri care îți fac bine și te eliberează de stângăciile pe care le faci atunci când aștrii nu s-au aliniat favorabil pentru zodia ta. Fii fericit ca și cum ultima porție ți s-ar fi dat ție și mai apoi răpândește-o Universului arătându-i cât poți fi tu de darnic. Totul are un preț, dar nu fiecare preț are o cifră în spate. Câteodată e vorba de-o mângăiere, așteptată sau nu, de un ,,o să fie bine” pe timp de furtună. Sufletul are un mod aparte de a fi tratat.

N-am știut să fiu altfel decât sunt

417135_175585962556889_126860057429480_263974_27341637_nN-am știut niciodată să fiu altfel decât sunt. N-am știut cum să-mi ascund emoțiile sau minciunile spuse din teama de a nu răni. Niciodată n-am înțeles de ce oamenii sunt răutăcioși, de ce își murdăresc sufletul cu ură sau invidie și atîtea altele n-am știut de ce se întâmplă anume așa.

Am vrut mereu să știu cum se vede lumea prin ochii persoanelor care par să aibă tot de ce ar avea nevoie, oameni față de care cineva de acolo de sus a fost generos. Am vrut mereu să aflu cum e să fiu în pielea persoanelor frumoase și mai ales curajoase care și-au găsit rapid drumul în viață fără a cere prea multe păreri celor din jur. Am vut să descoper viața din alt unghi, să-i pun alt nume, să scriu alte vise. Mi-am dorit să fiu mai distantă de oamenii și lucrurile care îmi făceau rău, dar încăpăținarea mea era mai infinită decât marea.

Nu mi-a reușit. Niciodată n-am putut fi altfel decât sunt. N-am putut ascunde sensibilitatea excesivă așa cum nu-mi pot ascunde gingiile atunci când zâmbesc. N-am știut decât forme ale tupeului, nu și cum se utilizează sau cu ce se mănâncă. N-am fost în stare să-mi accept defectele ca pe ceva ce mă caracterizează. M-am luptat cu ele atât de mult încât n-am mai știut care-mi sunt calitățile. În goana după aurul altora m-am privat de ceva la care poate că aveam doar eu accesul, în acea formă și cantitate.

Am greșit. Nu trebuia să fiu decât eu. În forma originală. Fără să pretind alt rol. Fără dorința absurdă de a fi în pielea altcuiva. La fel ca și mine, fiecare își are cicatricile sale care mai sîngerează din când în când. La fel ca și mine, fiecare și-a dorit să scape de defecte și de acel suflet încărcat uneori de neliniști absurde.

Într-o zi, mi-am dat seama că nu-i atît de rău să fiu chiar eu în pielea mea. Într-o zi, mi-am dat seama că am primit rolul care mi se potrivește și că tot ceea ce contează este să mă accept în primul rînd eu așa cum sunt.

Nu totul e pentru noi

siluete11

Nu totul este pentru noi. Nu tot ce este frumos sau urât, prețios sau mediocru ni s-a dat. Toate au o măsură și un timp potrivit. Toate au un nume și un motiv pentru care se oferă și se întâmplă.

Nu totul poate veni doar pentru că am bătut din picior. Unele lucruri trebuie să înveți să le ceri, să le obții, să ți le dorești cu tot sufletul tău pentru ca mai târziu să le prețuiești. Pentru că sunt ale tale și ești conștient de valoarea lor, sentimentală sau materială.

Nu totul e dulce. Așa cum sarea este perfectă pentru bucate, așa și unele supărări sau dezamăgiri aduc mai târziu gust în viața noastră. Din toate învățăm, regretăm și mai apoi o luăm de la capăt. Un alt drum, o altă foaie, dar același tu.

Nu totul e așa negru cum pare. Fiecare refuz sau dezamăgire a creat fericirea de mai târziu. Și-apoi ce-ai face tu cu atâtea zile senine? Cum le-ai simți gustul lor? Poate că doar le-ai pune într-un sertar și ai uita de ele.

Obișnuința răcește și cel mai subtil colț de suflet. Obișnuința taie din culori și entuziasm. Iată de ce totul își are locul și rostul. Iată de ce trebuie să-nvățăm să trăim momentul de azi ca și cum altul ca el n-ar mai fi niciodată. Nu totul e pentru noi și totuși câte ceva ni s-a dat și nouă. Câte o sămânță mică pe care trebuie s-o creștem, s-o udăm și să obținem cea mai frumoasă roadă.

Nu totul este pentru noi și totuși atâtea lucruri ni s-au dat doar nouă!

Răbdare când nu ai nimic și Atitudine când ai totul

siluete11Oamenii sunt diferiți. La buzunar, caracter și nume. Diferiți prin ceea ce spun sau nu, prin ceea ce sunt sau încetează să fie, prin ceea ce promit celorlalți și modul în care o fac. Diferiți la rădăcini și suprafață, la ceea ce iubesc și cât de intens trăiesc fiecare sentiment în parte.

Cu toate acestea, există două lucruri care te definesc pe tine, omul bogat sau sărac, încrezut sau plin de temeri, pe culmile succesului sau îngropat în cele mai profunde deziluzii: Răbdarea când nu ai nimic și Atitudinea când ai totul.

Câteodată se întâmplă să nu ai nimic. Pentru că nu ți s-a dat, n-ai meritat sau nu e timpul potrivit. Iată de ce n-ar trebui să te mai plângi ca un copil mic care n-a primit jucăria nouă atunci când a bătut din picior. Tu trebuie să fii conștient că viața nu e construită doar din trofee, iar momentul în care vei învăța să reacționezi la situațiile de criză te vor defini mai apoi. Tu trebuie să ai răbdare când viața va părea zgârcită și va refuza să-ți dea multe din ceea ce vrei sau ai nevoie. Atunci, când toate îți vor fi străine, să-nțelegi ce contează cu adevărat și să te folosești de ceea ce ți s-a dat. Ca să îndeplinești vise, să-ți găsești drumul și să fii fericit.

Altădată se întâmplă să ai totul, dar atitudinea ta să nu fie cea corectă. Plin de orgolii ascunse sau arătate, de dorințe mai mici sau mai mari, să arunci la gunoi totul pentru că consideri că se poate avea și mai mult, mai de valoare, mai cu faimă. Nu e urât să evoluezi, dar când vrei să adaugi zerouri la contul din bancă și ignori momente și oameni care te-ar putea transforma și completa ca persoană atunci te afli pe drumul greșit. Contează atât de mult să prețuiești ceea ce ai și să ai grijă de lucrurile cu adevărat importante, să citești mai mult decât un ambalaj, să fii atent la detalii și toate acele mărunțișuri lăsate mereu la o parte.

Răbdare când nu ai nimic și Atitudine când ai totul. Fii omul corect care iubește viața și tot ce i s-a dat.

 

 

 

 

cum să fii fericit?

introspectionCum reușesc oamenii să fie fericiți? Cu adevărat fericiți. Există vreo rețetă-minune sau vreun secret care n-a fost încă descoperit? Și nu cred să fie cheile de la vreo mașină tare sau un card auriu. Nu cred.

Oamenii pot fi fericiți. O oră, o lună de miere, un an de poveste sau o viață întreagă. Totul e în mâinile fiecăruia, oricât de banal nu ar părea. Fiecare își creează noțiunea și crezul său, influențat sau nu de cei din jur.

Oamenii sunt fericiți pentru că se mulțumesc cu ceea ce au, iar ceea ce le lipsește nu este decât un aspect prea puțin important, scris pe un colț de caiet. Ei știu că poate totul nu vine când ne dorim, dar exact când trebuiește ca să ne schimbe segmentul vieții.

Oamenii sunt fericiți pentru că se iubesc. Sincer și adevărat. Fără să asculte de gura lumii și fără să-și creeze imagini false. Se iubesc cu întreaga lor ființă pentru faptul că s-au găsit ca să nu-și mai dorească niciodată să se despartă. Oameni care înțeleg cât e de prețios să-ți fi găsit sufletul alături de care te simți protejat, liniștit și împlinit; oameni pentru care să fii gata să faci totul fără să aștepți nimic în schimb; oameni care te prețuiesc pentru felul în care le zâmbești și-i admiri.

Oamenii sunt fericiți pentru că au încredere unul în celălalt. Mai presus de orice își acordă timp, spațiu și libertatea de a fi așa cum sunt; fără să-și impună condiții și criterii ieftine de fidelitate. Ei știu că dacă și-au promis să fie sinceri unul cu celălalt, atunci nu mai e loc de minciuni, interpretări sau investigații pe la spate. Conștienți că toate acestea nu vor duce decât la surparea podului dintre ei, oamenii fericiți știu că trebuie să-și mărturisească greșelile.

Oamenii sunt fericiți din infinit de multe lucruri mărunte sau mari. Ceea ce-ar trebui să facă este să le observe la timp și să aibă grijă de ele. Ca pe ceva care vine odată în viață. Fericirea nu e perfectă, iată de ce tu nu trebuie să ai bifată toată lista ta de criterii ca să te simți cu adevărat împlinit.

Oamenii sunt fericiți pentru că au înțeles care sunt lucrurile cu adevărat importante: pace în suflet și un om cu care să împarți totul: planuri și vise; speranțe și doruri; ceaiul, prăjitura și îmbrățișarea de dimineața.

Fii și tu fericit!

Citește o carte bună!

Privește un film care să-ți deschidă ochii și inima!

Aleargă la sufletul tău prețios și spune-i cât de mult îl iubești pentru o veșnicie!

Există două feluri de oameni: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt multumiți.

largeOamenii sunt diferiți. Bogați sau săraci, cu sufletul și nu portmoneul; mici sau mari, la inimă și nu în centimetri; frumoși sau urâți, cu duhul și nu cu înfățișarea. Alături de unii înflorești, iar pe lângă ceilalți te ofilești; cu unii ești soare, cu restul ești umbră.

Oamenii caută. Mereu caută câte ceva. Comori ascunse sau declarate, sentimente autentice, vise care au prins contur. Oamenii caută și când nu e de căutat și aruncă la gunoi când e de păstrat. Un amalgam de dorințe, de ecouri, de tot ce e la modă.

Unii oameni caută și nu găsesc. Pentru că n-au căutat bine, pentru că n-au căutat ce trebuia sau pentru că n-au știut încotro să se îndrepte. Măcinați de îndoieli și superstiții, de idei și voci n-au știut să obțină ceea ce voiau. N-au avut timp sau timpul n-a fost de partea lor.  N-au avut bani sau numai de bani n-a fost nevoie.

În timp ce unii caută materialități orbitoare și superficiale, unii se caută unul pe altul. Își caută omul alături de care să fie cald, soare și bine. Un om alături de care să fi găsit tot ceea ce le lipsea până atunci. Un suflet iubitor alături de care să descoperi cât de minunată poate fi viața.

Ceilalți găsesc, dar nu sunt mulțumiți. Pentru că cer prea mult sau pentru că a expirat dorința lor; pentru că nu e ceea ce așteptau că trebuie să fie sau pentru că ei sunt cei care s-au schimbat. Nu mai e de ajuns. Pentru unii, visul de ieri nu este decât amintirea de azi. Una dulce, amară sau preferată. Un vis care s-a epuizat în drumul său.

Găsesc, dar sunt dezamăgiți. Că scenariile din mintea noastră sunt construite uneori prea perfect, prea scoase de pe tipar sau dintr-o copertă cu piele.

Tu însă fii tu! Caută, descoperă și păstrează. În suflet sau într-o cutie în care ții toate amintirile. Caută, găsește și fii fericit. Nu pierde timpul cu destinații pe care nu ți le dorești și cu oameni pentru care ești roata de rezervă din călătoria lor. Fii tu, cu lucruri pe care le-ai pierdut și altele pe care le-ai câștigat.