monede de schimb

imagesO monedă de schimb. Dragostea, încrederea, atenția și toate celelalte sentimente. Monede deloc ieftine, dar atît de necesare. Monede pe care nu le oferi oricui și pe care nu le întorci pentru că te-ai simți dator. Bogat sau sărac, viața te învață să le prețuiești, să le accepți, să le cauți. Îți arată că nu durata contează ci intensitatea, că nu cantitatea ci calitatea salvează.

Avem nevoie de iubiri reciproce cărora să le oferim tot sufletul nostru. Fără rezere sau păreri de rău. Iubiri care să ne schimbe pentru că a venit timpul. Avem nevoie de oameni care să ne prețuiască pentru ceea ce suntem, care să ne deseneze un soare și un zîmbet în colțul gurii. Oameni care să-și dorească să ne cunoască fiecare colțișor de inimă și să lase în locurile întunecate cîte o speranță. O dragoste adevărată. Avem nevoie de o dragoste adevarătă care să ne ofere liniște și fericire. Acea stare de beatitudine știind că ai totul și că așa e bine. Și mai ales sinceră. O dragoste sinceră  ce-și dorește mai presus de toate încredere. Dacă un om îți oferă toate sentimentele lui cele mai frumoase, dacă un om te alintă ca și cum n-a mai făcut-o astfel niciodată, cum să-l înlocuiești? Cum să-l rănești astfel? Cum să arunci la gunoi zile de așteptări, declarații de ,,te iubesc”, speranțe de viitor? Încrederea cîntărește aur, iar în momentul în care s-a amestecat cu îndoieli rupe orice legătura avută cu inima.

Iubirea pînă la urmă e mai mult decît o monedă aruncată în fîntînă care aduce acea fericire mare. Iubirea e sacră și pură.

alegeri

imagesNu vorbi. Înainte de timp și înaintea celor care nu te ascultă. Pentru că nu vor, nu le pasă sau nu te înțeleg. Nu vorbi. Atunci cînd lumea are doar păreri despre tine, nu-ți răci gura și nici inima cu ei. Cuvintele sunt valoroase, ș-apoi cum sa le irosești cu mintea lor. Nu vorbi decît atunci cînd a venit momentul. Pentru a motiva situații, a explica unele alegeri și a-ți cere iertare. Nu vorbi decît atunci cînd inima ți-a dictat discursul, iar rațiunea a ales situația. Nu oferi cuvinte calde scoase din cuptor și nici dulceața lor primului venit. Mai întîi acționează. Fă ce ai de făcut, spune ce ai de spus și prețuiește fiece ocazie. Nu lăsa îndoiala și gama de emoții din cutia pandorei să-ți ia tot curajul. Alege ce e e iubit, ignoră ce e de urît și fii fericit, cu vorbe și fapte.

Nu promite luna de pe cer și nici vreo vizită printr-o galaxie. Nu promite cînd entuziasmul e prea mare, iar dorința stă de vorbă cu îndoiala. Demonstrează. Nu începînd cu ziua de luni, sau cu prima lună din an. Demonstrează de fiece dată că ești cine vrei să fii, că poți, că vrei. Fii omul care se ține de cuvînt și care prețuiește tot ceea ce i s-a dat. Fii omul care iubește din tot sufletul tot ceea ce e de iubit. Fără să pui întrebări, fii tu omul care oferă mai mult decît a primit. Fii lumină, culoare și nebunie.

 

Fericiri

images (1)Nimic nu e mai important decît fericirea de alături și liniștea din suflet. Nimic nu se compară cu zâmbetul omului drag care îți îndulcește diminețile și îți înseninează fiecare moment al zilei cu gesturi, atitudini și cuvinte prețioase. Nimic nu se aseamănă cu senzația de a ști că ești cea mai norocoasă persoană din lume, cu toate că-ți găsești atîtea defecte. Norocoasă pentru că Dumnezeu te iubește și pentru că ești exact așa cum ești. Și simți asta mereu cînd ești admirată sau criticată cu judecată de oamenii care te iubesc și ei. Viața e mai mult decît geanta cu amintiri din spate sau suma așteptărilor de mâine. Viața e acum și aici, cu probleme și soluții, culori gri și luminoase, evadări în Paradis sau dincolo de el.

Vine un moment în care ai decis să te bucuri cu adevărat de ceea ce ai. Printre zile încărcate sau foi goale care se cer a fi umplute, tu ai scos de undeva forța aceea de a le face pe toate. Ai hotărît că oamenii trebuie iubiți așa cum sunt, că absența se poate transforma în dor, iar încrederea e de aur. Ai hotărît că oamenii merită a fi ascultați înainte de a fi judecați. Dincolo de controverse și aparențe stă acea promisiune care ți-ai făcut-o cu tine. Aceea de a prețui tot ce ți se dă, de a lupta pentru ceea ce-ți dorești și a păstra ceea ce ți se dă. Vine un moment în găsit de undeva curaj să faci lucruri mari, sau măcar dorința de a le îndrepta pe cele stricate. Și mai apoi ai vrut să schimbi. Nu oameni,  nu obiecte ci pe tine. Ai vrut să îndepărtezi oameni decorativi, concepte false, emoții absurde. Ai știut că este corect să te accepți în primul rînd pe tine și să-ți vezi de drum, de vise, de iubiri.

Un moment. Acel moment în care parcă și lumea parcă e mai altfel. Pentru că nu ți-a mai fost frică să-ți trăiești viața și ai tras cortina de ochii curioșilor. Mai apoi ți-ai îndreptat sufletul către locuri, lucruri și oameni care chiar contează. Și acolo ți-ai găsit tot sensul. Secetul era să găsești direcția potrivită și să iai cu tine toate cele necesare. Pentru că viața e mai mult de atît. Viața nu e doar haos, și supărări sau tristeți. Viața e cer și pămînt, sus și jos, noapte și zi.

 

cîteodată

imagesSunt zile cu soare care ți-aduc cel mai frumos zîmbet și zile în care tu ar trebui să fii soarele altora măcar. Sunt zile în care viața se va purta cu tine ca și cum ai fi un dator care n-a mai plătit de mult timp chiria. Și ție nici că ți-ar mai păsa de gura lumii  și nici măcar de a ta. Pentru că nu mai ai încredere în ceea ce spui, ceea ce faci, ceea ce ești.

Cîteodată nu ai nevoie de nimic altceva decît să te simți iubit. Din cap și pînă în picioare. Să simți că cineva te acceptă așa cum ești, fără să-și dorească să fii altfel. Cu toate că ai fi plină de defecte, de griji și nemuțumiri. Să te iubească pentru că și tu îl iubești ca pe nimeni altcineva. Pentru zîmbete,  doruri și așteptări de altădată. Cineva care nu spune că sunt mai buni decît el ci care decide să fie ceea ce alții nu pot fi. Un om cald care nu-ți reproșează neajusurile ci îți arată că e posibil de trăit și fără ele; care-ți oferă atenție și suport dozate în mod calitativ, ci nu doar în pauza dintre oboseală și somn.

Cîteodată tot ce ți-ai dori ar fi să dormi. Ca să uiți de toate. Si adormi cu lacrimile care încă ard pe obraji, dar să dormi. Ca să nu mai știi de tine, de cuvinte care dor, de situații care ard sufletul. Ai vrea să ai inima mai puternică. Ca să nu-ți mai dea atît de constant de știre că nu e bine, că o doare și pe ea totul. Că a înțepenit de la ritmul agitat, că are nevoie de o pauză, că a obosit.

pagini goale

Viața e plină de neprevăzut, de lucruri și oameni care aduc schimbări, renunțări, păreri de rău, dar mai ales fericire. Un fel de grădină în care găsește de toate, dar în care tu decizi ce culegi. Viața e plină de lecții care ne schimbă felul de a fi și gîndi, uneori în cel mai inedit fel. Un loc în care miracolele nu sunt aduse de magicieni ci de oameni speciali care ne-au oferit tot ce au avut ei mai bun. Viața aruncă în noi cu venin, dar și cu praf de stele care ne ridică la cele nouă ceruri.

Există lucruri care repetate în mod constant se uzează, se generalizează și cîteodată chiar și distrug inimi, rațiuni, planuri. Există multe lucruri care nu ne plac, lucruri de care am vrea să scăpăm și gînduri pe care am vrea să le aruncăm peste geam pentru că ne sufocă. Iar după ce am încercat și nu ne-a ieșit vrem să schimbăm modul de a gîndi. Încercăm să înlocuim idei, să deschidem pagini curate, să scriem în carnete noi, doar doar ceva va fi altfel decît înainte. Vrem culoare, dar și mai mult vrem liniște cu noi înșine. Este atît de important momentul în care decizi să faci asta, dacă ai pentru cine s-o faci, dacă ești gata și dacă se merită.

Iar cînd gîndurile nu-și mai găsesc locul printre rînduri, cînd paragrafele sunt reduse la minim poate că e timpul să lași pagini goale.

Ascultă, privește și taci

12036377_734471803324942_6997713959477686626_n„Ascultă, priveşte şi taci!
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci…
Ascultă, priveşte şi taci!”

Cît este de important să știi cînd și ce să spui, cînd știi locul unui reproș și ordinea unui iartă-mă. Cît este de important să știi să asculți înainte de a începe să-ți scrii povești de groază în cap, să asculți motive și soluții înainte de a viziona acel scenariu sumbru.  Ascultă pentru a fi corect cu alții și mai ales cu tine. Tu nu te vrei a fi o persoană care doar caută să semneleze grreșeli acolo unde nu sunt decît neînțelegeri. Iar după ce ești sigur că ai înțeles totul, după ce ai găsit capătul și legătura atunci poți întreba. Poți întreba de ce așa și nu altfel, de ce acum și nu mai tarziu; poți întreba tot ce te frămîntă, te doare și te supără.

Și mai apoi să înveți să privești. Atent, minuțios, de-a fira păr. Să începi cu sufletul. Să vezi cît e de încăpător și curat. Să-i vezi rănile și să-l înflorești cu dragostea ta. Să-l înțelegi cînd e tăcut, să-i fii alături cînd nu îi este bine, să-l susții cînd i se va aluneca lumea de sub picioare. Să-i observi atitudinea de om îndrăgostit și alunița de pe obraz. Să-i admiri zâmbetul și felul de a se juca cu tine. Ca să poți construi fericirea aceea mare și adevărată care nu se surpează la primul cutremur, care e luminoasă și sinceră.

Și taci, să-nțelegi ce să faci. Taci cînd nu știi dacă și ce trebuie să spui. Încearcă să-nțelegi ce trebuie să alegi, pe cine trebuie să crezi, cui să-i acorzi timp și spațiu. Să-nțelegi cine merită să-ți știe slăbiciunile și fricile, cine e cel care e cu adevărat alături și te acceptă exact așa cum ești.

Înainte de toate învață să prețuiești viața și oamenii din ea. Că restul se aranjează, prind contur sau sunt distruse dacă n-au fost să fie.

te-aș căuta, te-aș găsi și te-aș alege mereu pe tine

 

12573092_1518039181823795_7695034277958571470_nTe-aș căuta din nou. Prin vise și realități, prin gînduri și suflete. Te-aș căuta din nou și din nou ca pe cineva care se întîlnește o dată în viață. Te-aș căuta așa cum marea caută țărmul, așa cum o pasăre își caută cuibul. Te-aș căuta  mai ales în zile ploioase pentru că atunci ai lumina mai tare. Te-aș căuta prin lume și prin spațiu, prin univesuri și galaxii și tot te-aș afla pe undeva. Prea mult radiezi în ochii mei. Te-aș căuta din nou fără să mă dau bătută pentru că știu că n-ar fi în zadar. Te-aș căuta pentru că nimeni nu este și nu poate fi ca tine.

Cînd te-aș găsi, aș învăța din nou să te cunosc, să te citesc, să te înțeleg. Să pot să-ți recunosc vocea și să-ți simt parfumul; să pot cuprinde c-o privire toată lumea ta din care vreau să fac parte. Cînd te-aș găsi aș  înțelege că totul a meritat și că viața ne-a făcut cel mai frumos cadou aducîndu-ne împeună. Atunci te-aș prețui și mai mult și ți-aș oferi toată iubirea mea. Fără măsură. Ai fi tu și doar tu acel în stare să mă facă fericită ducîndu-mă în cele nouă ceruri și dincolo de ele.

Te-aș alege pe tine. Mereu pe tine. Oricînd și oricum. Fără să-mi pese de ce spune lumea sau de ce spune moda. Te-aș alege pe tine pentru felul în care mă privești și mai apoi mă alinți, pentru felul în care mă încurajezi și îmi oferi lecții. Dintre toți, de peste tot aș alege zîmbetul tău molipsitor, privirea de îndrăgostit și ochii plini de sinceritate.