Din case mici ies oameni mari

Din case mici ies oameni mari. Din case unde respectul s-a ținut la un loc de cinste, iar dragostea a hrănit sufletul, oamenii cresc frumos.  Și asta pentru că nu contează aproape deloc dacă ne naștem într-o casă mică sau mare, mai sărăcăcioasă sau doldora de lucruri prețioase. Ne transformăm în ceea ce gîndim, în convingerile noastre despre un lucru sau altul, devenim suma cărților citite sau a unei realități desprinse din film.

Din case mari ies oameni cu literă mare. Demni de ceea ce sunt și ceea ce au reușit să facă. Cu toate că le-a fost greu, cu toate că nu toate ușile la care au băut li s-au deschis sau chiar li s-a permis să intre. Mîndri că li s-au recunoscut meritele și fericiți pentru că sunt apreciați de cine trebuie. Restul mai că nu mai contează.

Oamenii mari nu se nasc cu stea in frunte. Poate doar cu ceva mai mult noroc decît ceilalți. Și cu multă voință. Să se depășească. Să-i ajute pe cei mai puțin fericiți. Pentru că pot și vor, nu pentru ceea ce va spune lumea. Oamenii mari sunt oameni buni care știu să se bucure de viață și înțeleg că eșecul e o lecție, iar succesul încurajarea pe care o primim de-acolo, de sus.

Oamenii mari sunt sinceri. Pentru că altfel nu știu să fie. Pentru că minciuna are un preț mult prea mare, iar adevărul e mult mai valoros decăt orice altceva. Pentru că asta au sînge. Ei știu să pună punctul pe i și să nu întoarcă moneda decît prentru a vedea fața. Există lucruri mai semnificative decît un reproș sau o vorbă urîtă.

Oamenii mari nu sunt invidioși, necinstiți sau cu gura mare. Ei au mai degrabă zîmbetul pînă la urechi pentru că știu să se bucure de fiece clipă. Iar tot ce li s-a spus, tot ce i-a supărat au lăsat deoparte. Pentru că unui suflet luminos nu-i stă bine cu ură și venin. Nu fac comparații, dar acceptă epitete și metafore bine întemeiate. Pentru că așa e firesc.

Indiferent de unde ești, de care e numele tău sau al părinților, fii un om adevărat, plin de sentimente frumoase, de poftă de viață. Fii un suflet cald care își știe locul. Fii un erou pentru tine și toți ai tăi. Fii versiunea cea mai bună a ta.

Reclame

la un colț de lume

La un colț de lume se află acasă.  Un colț unde te simți în siguranță, protejat și iubit; un loc unde toate problemele dispar, făcînd loc unei liniști ce se numește iubire. Nimic nu se compară cu mîna tatei pusă pe cap sau cu zîmbetul mamei care luminează tot universul. 

Există un loc anume unde mîncarea are un gust mai bun decît în restaurante de 5 stele, iar decorul e mai potrivit decît oriunde altundeva pentru că sunt acolo cei pe care îi iubești cel mai mult pe lumea asta. Iar restul mai că n-ar conta.

Acasă-i acolo unde ai început să descoperi lumea. Prin cuvinte, imagini și răbdarea lor. Acei oameni calzi care n-au obosit nicicînd să te învețe cît de frumoasă este viața și cît de important este să descoperi cum s-o trăiești. Cei care ți-au întins o mînă atunci cînd ai căzut și două atunci cînd te-ai prăbușit. 

Acasă nu-i un loc de vacanță. Acasă este o stare de spirit, un dor ce se stinge, o bucurie fără egal. Acasă-i acel loc atît de prețios în care devii copil, un copil cu amintiri frumoase scrise într-o carte sau poate pe o bucată de suflet.

nimic nu-i mai important decît ceea ce-i înăuntrul tău

Young woman holding smiling face (digital composite)

Nimic nu-i mai important decît ce-i înăuntrul tău. Nimic nu contează mai mult decît gîndul că ești și vrei să fii un om corect, cu toate că nu ți s-a răspuns întotdeauna cu aceeași monedă. Faptul de a ști să prețuiești ceea ce ai, să te bucuri de puținul pe care l-ai primit nu poate fi egalat cu nimic.

Dincolo de ploi sau ninsori, de vorbe goale, de oameni care te rănesc, este atît de important să-ți cîștigi pacea din suflet. Să fii conștient că nimic nu vine de-a gata, iar daca s-a întîmplat să vină este pentru că s-a rătăcit. Deși, întîmplările ajung să-ți schimbe viața. Într-un mod miraculos sau de coșmar. Alegerea însă nu ne aparține în totalitate.

E atît de important să faci loc răului să treacă, iar de e încăpățînat să-l dai afară ca pe-un oaspete care și-a pierdut politețea. Și cît de benefic este nu doar să vezi binele, ci și să-l primești la timp în viața ta.

Nu lăsa grijile după ușă, că se vor întoarce mult prea repede. Mai bine dă-le afără, că unui suflet frumos nu-i stă bine în straie de amărăciune. Iubește ce e de iubit, iar ce e de urît, s-o facă alții, căci tu nu ai timp și nici loc pentru asta. Fii alături de cei care merită, mîngîie-i cu o vorbă bună, c-o îmbrățișare strînsă, dar cere și tu ceva la schimb. Nu te vrei gol, lipsit de tot ce dă viață spiritului tău. Plîngi cînd te simți răvășit și ia-o de la capăt ca și cum așa este firesc. Prinde puteri și mișcă munții din loc. Sau măcar lumea ta mică și prețioasă.

prietenie sau ceva mai mult de atît

prietenia1E adevărat că m-am simțit ca un preș, ca un lucru de mîna a doua și ca o rezervă pentru mulți oameni. Că exact atunci cînd credeam în sinceritatea lor, ei au plecat fără regrete și fără motive. Indiferența a vorbit în locul cuvintelor, iar eu am rămas fără nimic. Cel puțin așa am crezut atunci. Mi s-a rupt ființa în două că poate nu știu ce înseamnă și cum se menține o prietenie adevărată și m-am închis în fața tuturor gîndind că nu am nimic de oferit.

N-am înțeles de ce dintr-odată m-am pomenit singură, într-o mare de oameni răi, fără suflet. N-am înțeles nici care a fost greșeala mea de toți mi-au întors spatele, n-am știut să-i înțeleg oare, să le fiu alături, sau au fost doar oameni de ocazie care trebuiau să scrie mici pasaje în cartea mea?

Și-apoi, am pus toate la colț și mi-am dat seama că oamenii nu se țin cu forța și nici nu se cumpăra prin cadouri sau atitudini de 2 lei. Poate doar pentru puțin timp. Așa că am decis să mă îndepărtez de cei care m-au făcut să mă simt de nimic, de cei care n-au avut nimic de spus atunci cînd lumea mea era dărîmată. Sau poate că am pretins eu prea multă atenție și am fost dezămăgită cînd n-am primit nici o fărîmă de ea. Dar presupun că toate au o logică, o explicație sau cel puțin o lecție pe care, mai tîrziu, dar am învățat-o. Prietenia nu se cerșește și nu se pune un preț pe ea. Oamenii, chiar și cei mai răuvoituri apar ca să ne facă să vedem diferența dintre bine și rău, dintre a fi fals sau sincer, dintre a ști să oferi doza potrivită celor care o merită. Și chiar poate ceva mai mult de atît. Să faci diferența dintre o prietenie adevărată, una de-o viață și alta care s-a măsurat doar în momente de bunăstare, de empatie, situații care într-un fel sau altul au conturat o legătură, dar atît de slabă, atît de lipsită de ceva durabil.

Găsește pe cineva care te va face mai bun

14212672_1175116372561257_5966728748410121643_nGăsește pe cineva care te va face mai bun. Nu decît alții, ci decît tine.  Persoana care ai fost ieri. Timidă, lipsită de grai în fața gurilor rele, prea la locul ei. Găsește un om care te va transforma în cea mai bună variantă a ta doar pentru că a văzut ceea ce alții nu au putut vedea. Un om puternic care te va face fericit fără compromisuri și se va supăra pe tine doar cand va avea un motiv destul de bun.

Găsește acel suflet cald care îți va alina ființa în momentele de dizgrație în care îți vei fi pierdut direcția. Acel suflet care îți va fi descoperit toate rănile și cu multă grijă, pe rînd, te-a scăpat de toate; cel care își dă curaj să muți munții de loc și o bucată bună de nebunie ca să crezi că lumea e a ta, așa imperfectă cum e ea.

Iar cînd în sfîrșit ai avut binecuvîntarea să dai de el, să-i fi cîștigat inima, iubește-l ca pe-o zi însorită de primăvară în care au înflorit cireșii. Dăruiește-i emoții, zile cu soare și toată atenția ta.

De ținut seama

Без названияGreșelile nu se neagă, se recunosc. Ca pe ceva firesc care s-a întîmplat, s-a mărturisit și în cele din urmă s-a iertat. Faptul de a fi sincer, de a avea curaj să spui lucrurilor pe nume este poate cel mai de preț lucru pe care cineva îl poate avea sau primi. Tot ceea ce este fals lasă un gust atît de amar. Și-apoi un adevăr spus la timp doare mai puțin decît o minciună care a făcut picioare lungi și a șters ca un uragan tot ce aveai mai de preț.

Tristețile nu se plîng, se depășesc. Ca pe o marcă de respect pentru cei care trăiesc nefericiri mai mari, lipsuri mai acute, dorințe mai arzătoare. Tristețile nu se strigă în gura mare, nu se reproșează cerului și nu se fac din ele o dramă demnă de un oscar. Ele se trăiesc ca pe o lecție din care nu ai dreptul să ieși repetent. Fă ca totul să merite.

Iubirea nu se strigă, se demonstrează. Nu se strigă în patru zări ci se demonstrează între patru ochi și două inimi îndrăgostite. Iubirea-i o artă, iar arta are nevoie de liniște și dedicare, mai puțin de păreri pretențioase din jur. Ea e valoroasă prin ceea ce transmite, mai puțin prin ceea ce se afirmă că ar putea fi. Tot ce trebuie să faci este s-o trăiești frumos, s-o trăiești din plin ca pe o capodoperă, capodopera vieții tale.

Încearcă să nu devii ce au fost alții cu tine

Nu deveni un om de ocazie și nici unul de fițe. Nu deveni un om amărît doar pentru că n-ai primit atenția pe care ți-o doreai. Nu te-ncăpățîna să fii ca alții, ca cei care ți-au făcut rău într-un fel sau altul. Nu șterge pe jos cu sentimente și păreri doar pentru că-ntro zi cineva a făcut așa cu tine. Scapă de resentimente și nu te devaloriza ca ființă. Încearcă să nu te tranformi într-un individ fals care-și trăiește viața greșit. Creează-ți propriile legi și mai fă cîte o abatere ca să mai dai de cîte o surpriză frumoasă.

Nu deveni asemeni lor, acelora care ți-au arătat indiferență sau dispreț. Fii mai bun decît ei prin modul în care îți scrii povestea, prin atitudinea pe care o ai în momentele de cumpănă. Să plătești cu aceeași monedă nu este întotdeauna cea mai bună soluție. Cîteodată prețul nu e același.

Nu deveni un om dur și inaccesibil sau un fugar de sentimente. Ai curaj să iubești, să oferi și să crezi. În oameni, miracole și destin.